Nu toată grăsimea corporală este depozitată în același loc și, din punct de vedere al sănătății, locul contează.
Grăsimea subcutanată este cea aflată imediat sub piele — cea pe care o poți prinde între degete pe abdomen, coapse, șolduri sau brațe. Grăsimea viscerală se află mai adânc în abdomen, în jurul organelor interne.
Ambele sunt forme normale de țesut adipos și organismul are nevoie de o anumită cantitate de grăsime. Problema apare atunci când se acumulează în exces.
Dintre cele două, excesul de grăsime viscerală este în general asociat cu un risc metabolic și cardiovascular mai mare.
Două persoane pot avea aceeași greutate și chiar același IMC, dar riscuri diferite dacă una dintre ele depozitează mult mai multă grăsime în interiorul abdomenului.
Care este diferența dintre grăsimea viscerală și cea subcutanată?
Diferența principală este locul în care se află.
| Caracteristică | Grăsime viscerală | Grăsime subcutanată |
|---|---|---|
| Unde se află | În interiorul abdomenului, în jurul organelor | Imediat sub piele |
| O poți prinde cu degetele? | Nu | De obicei da |
| Unde se acumulează | În principal în abdomen | Abdomen, șolduri, coapse, fese, brațe |
| Risc metabolic | În general mai ridicat | În general mai redus |
| Poate fi estimată din exterior? | Doar aproximativ | Mult mai ușor |
| Măsurare precisă | Imagistică, precum CT sau RMN | Imagistică sau evaluarea compoziției corporale |
Această diferență explică și de ce simpla greutate nu spune totul despre sănătatea metabolică.
Ce este grăsimea viscerală?
Grăsimea viscerală este țesutul adipos depozitat în cavitatea abdominală.
Ea se găsește în apropierea unor organe precum intestinele și ficatul și este metabolic mai activă decât multe depozite subcutanate.
Asta nu înseamnă că grăsimea viscerală este un țesut inutil sau „toxic”. Și ea are funcții biologice normale.
Problemele apar atunci când cantitatea devine prea mare și țesutul adipos începe să funcționeze anormal.
Ce este grăsimea subcutanată?
Este grăsimea aflată între piele și țesuturile mai profunde.
Dacă poți prinde un pliu moale de pe abdomen, cea mai mare parte din ceea ce prinzi este grăsime subcutanată.
Ea reprezintă o mare parte din grăsimea corporală totală și are numeroase roluri normale. Stochează energie, contribuie la izolarea termică și protejează țesuturile.
Grăsimea de pe coapse, șolduri, fese, brațe și o mare parte din cea pe care o observi pe abdomen este subcutanată.
De ce este grăsimea viscerală considerată mai periculoasă?
Pentru că nu este doar un depozit pasiv de energie.
Țesutul adipos este un organ metabolic și endocrin. Atunci când grăsimea viscerală se acumulează excesiv, celulele sale pot deveni mai mari și mai disfuncționale și pot apărea inflamație și modificări ale substanțelor pe care acest țesut le eliberează.
Un aspect important este și poziția sa.
O parte dintre acizii grași și semnalele metabolice provenite din țesutul visceral ajung prin circulația portală direct spre ficat. Acest lucru poate contribui la tulburări ale metabolismului glucozei și grăsimilor.
Excesul de grăsime viscerală este asociat cu un risc mai mare de rezistență la insulină, diabet de tip 2, tensiune arterială crescută, profil lipidic nefavorabil și boli cardiovasculare.
Relația nu înseamnă că grăsimea viscerală este singura cauză a acestor boli, dar este un marker important al riscului cardiometabolic.
Grăsimea subcutanată este atunci „bună”?
Nu chiar.
A spune că grăsimea viscerală este mai riscantă nu înseamnă că orice cantitate de grăsime subcutanată este complet lipsită de consecințe.
O cantitate foarte mare de grăsime corporală totală poate fi asociată cu probleme de sănătate indiferent de locul în care este depozitată.
Dar există o diferență interesantă: grăsimea subcutanată din partea inferioară a corpului, în special din zona șoldurilor și coapselor, este asociată în multe studii cu un profil metabolic mai favorabil decât acumularea de grăsime în interiorul abdomenului.
Unul dintre motive este că țesutul subcutanat poate funcționa ca un loc relativ sigur pentru depozitarea excesului de energie.
Problemele cresc atunci când capacitatea acestuia este depășită și mai multă grăsime începe să fie depozitată visceral sau în organe.
O burtă mare înseamnă automat multă grăsime viscerală?
Nu automat.
Abdomenul poate conține atât grăsime viscerală, cât și multă grăsime subcutanată.
Două persoane cu aceeași circumferință a taliei pot avea proporții diferite din cele două tipuri.
În plus, aspectul abdomenului este influențat de structura corpului, musculatură, balonare, poziție și alți factori.
De aceea nu poți diagnostica excesul de grăsime viscerală doar uitându-te în oglindă.
Dar dacă burta este tare?
Ideea că „burta tare este viscerală, burta moale este subcutanată” este o simplificare.
Grăsimea viscerală se află într-adevăr în profunzime și nu poate fi prinsă între degete, în timp ce grăsimea subcutanată este superficială.
Dar fermitatea abdomenului nu este un test medical pentru cantitatea de grăsime viscerală.
Tensiunea musculaturii abdominale, balonarea, postura și cantitatea totală de țesut pot schimba foarte mult cum se simte abdomenul.
Circumferința taliei ne spune mai mult?
Este una dintre cele mai utile metode simple.
O talie mai mare tinde să fie asociată cu mai multă grăsime abdominală și cu un risc cardiometabolic mai mare.
Circumferința taliei nu poate însă separa exact grăsimea viscerală de cea subcutanată.
Tocmai de aceea am explicat separat de ce circumferința taliei poate conta mai mult decât greutatea atunci când vrem să înțelegem distribuția grăsimii.
Este o măsurătoare practică pentru evaluarea riscului, nu un scaner pentru grăsimea viscerală.
IMC-ul poate spune câtă grăsime viscerală ai?
Nu.
Indicele de masă corporală folosește doar greutatea și înălțimea.
Nu poate spune cât din greutate reprezintă mușchi, cât reprezintă grăsime și unde este depozitată grăsimea respectivă.
De aceea două persoane cu același IMC pot avea compoziții corporale și distribuții ale grăsimii foarte diferite.
Dacă vrei să înțelegi mai bine limita aceasta, vezi și ce este IMC-ul și cum se interpretează.
Poți avea multă grăsime viscerală chiar dacă nu pari supraponderal?
Da.
Greutatea corporală normală nu garantează automat o cantitate mică de grăsime viscerală.
Unele persoane au relativ puțină masă musculară și acumulează o proporție mai mare din grăsime în zona abdominală, chiar dacă IMC-ul rămâne în intervalul considerat normal.
Totuși, asta nu înseamnă că fiecare persoană slabă trebuie să își facă investigații pentru grăsime viscerală.
Talia, tensiunea arterială, glicemia, lipidele, activitatea fizică și istoricul medical oferă un tablou mult mai util decât greutatea singură.
Cum se măsoară cu adevărat grăsimea viscerală?
Cele mai precise metode folosesc imagistica.
Tomografia computerizată și rezonanța magnetică pot diferenția grăsimea viscerală de cea subcutanată și pot măsura suprafața sau volumul fiecărui depozit.
Aceste investigații nu sunt însă necesare doar pentru că cineva vrea să știe câtă „grăsime viscerală” are.
Sunt costisitoare, iar tomografia implică și expunere la radiații. În practica obișnuită, medicii pot obține suficiente informații din circumferința taliei, greutate, analize și ceilalți factori de risc.
Ce se întâmplă cu cântarele care îți arată „visceral fat”?
Multe cântare inteligente estimează compoziția corporală prin impedanță bioelectrică.
Pot fi utile pentru urmărirea unor tendințe, dar cifra pentru „grăsimea viscerală” nu este o măsurare directă a grăsimii aflate în jurul organelor.
Aparatul folosește algoritmi și alte caracteristici ale corpului pentru a produce o estimare.
Nu interpreta o valoare precum „visceral fat 11” ca și cum ai fi făcut un RMN abdominal.
Grăsimea viscerală este același lucru cu ficatul gras?
Nu.
Sunt probleme legate metabolic, dar sunt depozite diferite.
Grăsimea viscerală se acumulează în cavitatea abdominală, în timp ce în boala ficatului gras lipidele se acumulează în interiorul celulelor ficatului.
Aceasta este un exemplu de grăsime ectopică — grăsime depozitată în țesuturi unde acumularea excesivă poate afecta funcția organului.
O persoană cu multă grăsime viscerală are un risc mai mare de acumulare de grăsime în ficat, dar cele două nu sunt sinonime.
Dacă te interesează relația dintre greutate și această problemă, avem separat articolul despre ficatul gras și slăbit.
De ce unele persoane depozitează mai multă grăsime viscerală?
Genetica joacă un rol important, dar nu este singurul factor.
Sexul și vârsta influențează foarte mult distribuția țesutului adipos. În medie, bărbații tind să acumuleze o proporție mai mare de grăsime abdominală viscerală, în timp ce femeile înainte de menopauză tind să depoziteze mai multă grăsime subcutanat în zona șoldurilor și coapselor.
După menopauză, distribuția se poate deplasa mai mult spre abdomen.
Activitatea fizică, alimentația, somnul, consumul de alcool și cantitatea totală de grăsime corporală pot influența și ele tabloul.
Rezistența la insulină produce grăsime viscerală sau invers?
Relația merge în ambele direcții și este mai complicată decât o singură cauză.
Excesul de grăsime viscerală este puternic asociat cu rezistența la insulină, iar modificările metabolice care apar odată cu rezistența la insulină pot favoriza la rândul lor un mediu în care acumularea de grăsime abdominală devine mai probabilă.
De aceea cele două apar frecvent împreună.
Am intrat separat în mecanism în articolul despre rezistența la insulină și slăbit.
Poți reduce în mod special grăsimea viscerală?
Nu poți alege exact depozitul din care organismul va elimina următorul gram de grăsime.
Vestea bună este însă că grăsimea viscerală răspunde bine la pierderea în greutate și la activitatea fizică.
Chiar și o scădere moderată a greutății poate reduce cantitatea de țesut visceral și poate îmbunătăți markerii metabolici.
Așadar, faptul că nu poți face „spot reduction” nu este o problemă atât de mare aici.
Nu trebuie să găsești un truc care țintește visceralul. Trebuie să creezi condițiile în care organismul reduce surplusul de grăsime în general.
Ce tip de dietă elimină cel mai bine grăsimea viscerală?
Nu există o dietă specială care să intre direct în abdomen și să aleagă grăsimea din jurul organelor.
Dietele care duc la o pierdere sustenabilă a excesului de greutate pot reduce și grăsimea viscerală.
Pentru majoritatea persoanelor, partea esențială este un deficit caloric pe care îl poți menține fără foame permanentă, împreună cu suficiente proteine, fibre și o alimentație pe care o poți continua.
Calitatea dietei rămâne importantă pentru sănătatea metabolică, chiar dacă balanța energetică este cea care determină în mare parte dacă masa de grăsime scade.
Exercițiile reduc grăsimea viscerală?
Da.
Cercetările randomizate arată că activitatea aerobă, antrenamentul de forță, combinația dintre ele și antrenamentele pe intervale pot reduce grăsimea viscerală la persoanele cu suprapondere sau obezitate.
Exercițiul poate aduce beneficii metabolice chiar dacă schimbarea de pe cântar nu pare spectaculoasă.
Nu trebuie însă să alegi cel mai brutal antrenament posibil. Mersul rapid, bicicleta, alergarea, înotul și alte forme de cardio pot contribui, iar antrenamentul de forță este foarte util pentru păstrarea masei musculare.
Dacă vrei să alegi între cele două, vezi cardio sau greutăți pentru slăbit.
Abdomenele reduc grăsimea viscerală?
Nu în mod selectiv.
Abdomenele pot întări musculatura trunchiului, dar nu controlează depozitul din care corpul ia energia.
Pentru reducerea grăsimii abdominale este nevoie de schimbări care afectează cantitatea generală de țesut adipos și sănătatea metabolică.
Acesta este și motivul pentru care ghidul despre cum să scapi de grăsimea de pe burtă nu se bazează pe exerciții abdominale.
Trebuie să ajungi foarte slab pentru a reduce riscul?
Nu.
Beneficiile pentru sănătate pot apărea cu mult înainte să ajungi la un abdomen foarte definit.
La persoanele cu suprapondere sau obezitate, chiar și o scădere de aproximativ 5–10% din greutatea inițială poate îmbunătăți glicemia, tensiunea arterială și trigliceridele.
În plus, grăsimea viscerală poate scădea semnificativ odată cu slăbitul și exercițiul.
Asta este important deoarece obiectivul medical nu este să obții un anumit aspect estetic, ci să reduci riscul asociat excesului de grăsime.
Care este mai periculoasă până la urmă?
Grăsimea viscerală.
Excesul ei este mai strâns asociat cu rezistența la insulină, diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și alte probleme metabolice decât aceeași cantitate de grăsime depozitată subcutanat, în special în partea inferioară a corpului.
Dar asta nu transformă grăsimea subcutanată într-un țesut „rău” sau „bun” în mod absolut.
Contează cantitatea totală, distribuția, funcția țesutului adipos și restul sănătății metabolice.
Grăsimea pe care o vezi în oglindă nu este neapărat cea care contează cel mai mult pentru sănătate. Uneori depozitul mai important este tocmai cel pe care nu îl poți vedea sau prinde între degete.
