Injecțiile moderne pentru slăbit pot fi folosite luni sau chiar ani, ceea ce ridică o întrebare firească: cât de multe știm despre siguranța lor pe termen lung?
Răspunsul actual este destul de liniștitor. Pentru semaglutidă avem date din studii mari care ajung până la aproximativ patru ani, iar pentru tirzepatidă avem deja date de aproximativ trei ani în tratamentul obezității. Până acum nu au apărut semnale noi majore care să schimbe fundamental modul în care sunt evaluate aceste medicamente pentru persoanele la care sunt indicate.
Asta nu înseamnă că riscurile sunt zero sau că știm deja ce se întâmplă după 20 de ani de utilizare. Înseamnă că nu mai vorbim despre tratamente pentru care avem doar câteva luni de experiență.
Ce înseamnă de fapt „sigur pe termen lung”?
Niciun medicament eficient nu este „complet sigur” în sensul că nu poate produce niciodată un efect advers.
Întrebarea medicală este dacă beneficiile așteptate sunt mai mari decât riscurile pentru persoana care îl folosește. Pentru cineva cu obezitate și probleme precum hipertensiune, diabet de tip 2, apnee de somn sau risc cardiovascular crescut, pierderea importantă în greutate poate aduce beneficii considerabile.
Pentru cineva cu greutate normală care vrea doar să piardă câteva kilograme în scop cosmetic, aceeași balanță arată foarte diferit.
Dacă nu știi unde se află această limită, vezi cine este eligibil pentru injecțiile de slăbit.
Siguranța nu înseamnă absența oricărui risc. Înseamnă că beneficiile tratamentului justifică riscurile pentru persoana potrivită.
Ce știm despre semaglutidă după aproximativ patru ani?
Cele mai bune date pe termen mai lung provin din studiul SELECT, care a inclus peste 17.000 de adulți cu suprapondere sau obezitate și boală cardiovasculară, dar fără diabet.
În această populație, pierderea în greutate produsă de semaglutidă s-a menținut pe parcursul a aproximativ patru ani. Studiul nu a identificat un nou tipar de toxicitate care să apară progresiv odată cu trecerea timpului.
Evenimentele adverse grave au fost, în ansamblu, mai puțin frecvente cu semaglutidă decât cu placebo. În schimb, mai multe persoane din grupul tratat cu semaglutidă au întrerupt medicamentul din cauza efectelor adverse, ceea ce arată că eficiența și tolerabilitatea nu sunt același lucru.
Cu alte cuvinte, datele de patru ani sunt încurajatoare, dar nu înseamnă că fiecare persoană tolerează tratamentul fără probleme.
Ce știm despre tirzepatidă?
Tirzepatida este mai nouă, așa că perioada de observație este inevitabil mai scurtă.
Într-un studiu cu persoane care aveau obezitate și prediabet, tratamentul a fost urmărit timp de 176 de săptămâni, adică puțin peste trei ani. Pierderea în greutate s-a menținut, iar cercetătorii nu au identificat noi semnale importante de siguranță pe parcursul acestei perioade.
Cele mai frecvente probleme au rămas cele digestive, în special în perioada de introducere graduală a tratamentului.
Trei ani reprezintă deja informație valoroasă. Totuși, trei ani nu pot răspunde la toate întrebările pe care le-am putea avea despre utilizarea timp de două decenii.
Ce efecte adverse contează cel mai mult pe termen lung?
Cele mai frecvente probleme cu semaglutida și tirzepatida sunt digestive: greață, diaree, constipație, vărsături și disconfort abdominal. Pentru majoritatea persoanelor acestea sunt mai evidente la început sau atunci când tratamentul este crescut gradual și se pot ameliora în timp.
Există și riscuri mai rare care trebuie cunoscute, inclusiv pancreatită, probleme ale vezicii biliare și deshidratare severă atunci când vărsăturile sau diareea sunt importante. Medicamentele încetinesc și golirea stomacului, ceea ce poate conta înaintea anumitor proceduri cu anestezie.
Nu are sens să repetăm aici întreaga listă. Am explicat separat reacțiile adverse ale injecțiilor pentru slăbit, inclusiv simptomele care nu ar trebui ignorate.
Există riscuri care au fost descoperite abia după autorizare?
Da, iar acesta este unul dintre motivele pentru care medicamentele continuă să fie monitorizate și după ce intră pe piață.
Un exemplu recent este semaglutida. În 2025, Agenția Europeană pentru Medicamente a concluzionat că o afecțiune rară a nervului optic, numită neuropatie optică ischemică anterioară non-arteritică, trebuie considerată un efect advers foarte rar al semaglutidei.
Estimarea europeană este de aproximativ un caz suplimentar la 10.000 de persoane tratate timp de un an.
Este un risc foarte mic, dar important deoarece afecțiunea poate afecta vederea. Pierderea bruscă a vederii sau deteriorarea rapidă a acesteia necesită evaluare medicală.
Acest exemplu nu arată că medicamentul este „nesigur”. Arată de ce supravegherea continuă rămâne importantă chiar și după studii clinice foarte mari.
Dar riscul de cancer tiroidian?
Avertismentele legate de tiroidă provin în mare parte din studii pe animale, unde au fost observate tumori ale anumitor celule tiroidiene.
Datele la oameni nu au demonstrat până acum că semaglutida sau tirzepatida provoacă în mod obișnuit cancer tiroidian, iar subiectul este mult mai nuanțat decât formula simplă „injecțiile provoacă cancer”.
Pentru că aici contează tipul de cancer, istoricul familial și diferențele dintre datele la animale și cele la oameni, avem separat articolul despre injecțiile pentru slăbit și tiroidă.
Ce știm despre gândurile suicidare și sănătatea mintală?
Au existat raportări care au ridicat această suspiciune pentru medicamentele ce acționează prin sistemul GLP-1.
Comitetul european de farmacovigilență a analizat datele disponibile și a concluzionat că acestea nu susțin în prezent o relație cauzală între aceste medicamente și gândurile sau comportamentele suicidare.
Asta nu înseamnă că o schimbare severă a stării psihice trebuie ignorată. Înseamnă doar că dovezile disponibile nu susțin ideea că medicamentele ar provoca în mod direct astfel de simptome.
Pierderea părului și a masei musculare sunt probleme de siguranță?
Pot apărea în timpul unei scăderi mari în greutate, dar trebuie interpretate diferit de o toxicitate directă a medicamentului.
Căderea părului este raportată la unele persoane tratate cu semaglutidă sau tirzepatidă și pare să fie legată cel puțin parțial de pierderea rapidă și mare în greutate. Am explicat fenomenul în articolul despre căderea părului în timpul tratamentului.
La fel, atunci când cineva pierde 15–20% sau mai mult din greutatea corporală, o parte din ceea ce se pierde poate fi masă slabă, nu doar grăsime. Proteina suficientă și exercițiile de forță pot ajuta la protejarea musculaturii, iar subiectul are propriul ghid despre păstrarea masei musculare în timpul tratamentului.
Sunt sigure în sarcină?
Aceste medicamente nu sunt tratamente pentru slăbit în timpul sarcinii.
Semaglutida nu trebuie utilizată în sarcină, iar informațiile europene recomandă întreruperea ei cu cel puțin două luni înaintea unei sarcini planificate din cauza perioadei lungi în care rămâne în organism. Tirzepatida nu este nici ea recomandată în sarcină.
Dacă apare o sarcină în timpul tratamentului sau este planificată una, situația trebuie discutată cu medicul.
Faptul că nu avem date de 20 de ani ar trebui să ne sperie?
Este o limitare reală, dar nu trebuie transformată automat într-o concluzie negativă.
Nu avem încă 20 sau 30 de ani de date pentru utilizarea semaglutidei moderne în tratamentul obezității și cu atât mai puțin pentru tirzepatidă. Prin urmare, nimeni nu poate promite că toate efectele foarte rare care ar putea apărea după decenii sunt deja cunoscute.
În același timp, nu pornim de la zero. Avem studii randomizate mari, monitorizare continuă după autorizare și câțiva ani de date directe pentru tratamentul obezității.
Poziția rezonabilă este undeva între două extreme: nici „știm absolut tot și nu există niciun risc”, nici „sunt atât de noi încât nimeni nu știe nimic despre ele”.
Trebuie luate în calcul și riscurile obezității
Când evaluăm un tratament, alternativa nu este întotdeauna „medicament cu riscuri” versus „fără medicament și fără niciun risc”.
Obezitatea este asociată cu un risc mai mare de diabet de tip 2, hipertensiune, apnee obstructivă de somn, boli cardiovasculare, ficat gras și alte probleme de sănătate.
Pentru o persoană la care tratamentul este indicat, pierderea semnificativă în greutate poate schimba această balanță foarte mult în sens favorabil.
Acesta este motivul pentru care siguranța trebuie evaluată împreună cu beneficiul, nu separat de el.
Pot fi folosite aceste tratamente ani întregi?
Da, pentru unele persoane acesta poate fi chiar modul în care sunt utilizate.
Obezitatea este o afecțiune cronică, iar Wegovy și Mounjaro sunt autorizate pentru controlul greutății, inclusiv pentru menținerea ei. Nu trebuie privite automat ca o cură de trei luni după care organismul păstrează permanent același apetit.
Studiile arată că după oprire foamea poate reveni și o parte din greutate poate fi recâștigată. Dacă te interesează acest lucru, vezi ce se întâmplă după oprirea injecțiilor.
Tratamentul pe termen lung nu înseamnă însă pilot automat. Eficiența, tolerabilitatea, celelalte probleme de sănătate și necesitatea continuării trebuie reevaluate periodic.
Cât de sigure sunt, până la urmă?
Datele actuale sunt în general liniștitoare pentru persoanele atent selectate și monitorizate medical.
Pentru semaglutidă avem date de până la aproximativ patru ani dintr-un studiu foarte mare, fără apariția unui nou semnal major de siguranță. Pentru tirzepatidă avem deja aproximativ trei ani de date în obezitate și prediabet, din nou fără identificarea unor noi probleme majore de siguranță.
Asta nu elimină efectele adverse cunoscute și nici incertitudinea legată de utilizarea timp de decenii. Monitorizarea continuă poate descoperi riscuri foarte rare, exact cum s-a întâmplat cu afecțiunea oculară asociată semaglutidei.
Dar nici ideea că aceste medicamente sunt niște experimente complet necunoscute nu mai reflectă realitatea.
Avem deja suficiente dovezi pentru a spune că semaglutida și tirzepatida pot fi utilizate pe termen lung cu un raport rezonabil între beneficii și riscuri la persoanele potrivite. Ceea ce nu avem încă este răspunsul la fiecare întrebare despre utilizarea timp de zeci de ani.
